Sunatoarea

In popor i se mai spune: sburatoare, crucea voinicului, buruiana de naduf, pojarnita. Se recolteaza din mai pana in septembrie pe timp insorit. Se utilizeaza sub forma de infuzie, ceai, tinctura, ulei.

Remediu in urmatoarele afectiuni:

  • afectiuni ale ficatului si ale tubului digestiv, prin stimularea secretiei biliare, favorizarea drenajului si protejarea celulei hepatice;
  • este buna impotriva diareei;
  • un bun efect antiseptic, deci un leac excelent in gingivite, abcese dentare, afte;
  • pansament gastric;
  • tulburari nervoase;
  • depresie, anxietate, tulburari ale somnului, oboseala psihica, stres;

Afectiuni ale ficatului- se prepara o infuzie din trei linguri de planta la 750 ml apa clocotita, infuzie ce se bea pe parcursul unei zile, cate o cana pe stomacul gol, inaintea meselor principale.

Dureri de dinti si gingivale– se face gargara cu ceai de sunatoare, de mai multe ori pe zi, dupa care timp de o ora nu se consuma nimic.

Pentru tulburari nervoase, astenie, oboseala psihica- se prepara tinctura  de sunatoare , din care se ia cate 30 picaturi de trei ori pe zi. Tinctura se poate cumpara si de la plafar.

Pentru arsuri se foloseste uleiul de sunatoare: 25 g suna­toare uscata se umezesc cu 25 ml alcool concentrat si dupa 14 ore se adauga 250 ml ulei de floarea soarelui. Amestecul se tine 4 ore in baia de apa fierbinte, agitandu-se din cand in cand. Dupa 3-4 zile de repaus, se strecoara printr-o panza si se stoarce. Dupa o zi, se strecoara din nou, obtinandu-se un ulei limpede de culoarea roscata; se pastreaza la racoare si intuneric.